Imi bantui noptile….

Trecut-au ceva ani de cand n-am mai postat.
Trecut-a ceva timp de cand nu am mai trait acest zbucium. Intens, dar dureros…
Iar ma gasesc intr-o situatie fara iesire. Iar mi-e dor, iar bantui noptile in cautare de solutii…

Cu tine ,iar, am dat-o-n bara…

Sunt mereu stangace in relatia cu tine?!

  • Ma limitez sa-ti scriu direct. Nici nu-mi raspunzi si pare ca te agasez…Ti-am dat viata de prea multe ori peste cap si stiu ca te-ai saturat. Plus ca am obiceiul tamp de a scrie „cearsafuri lungi”…

Si, culmea, nici nu mai am convingerea ca ai sa ma „citesti”…dar trebuie sa-ti scriu. Altfel innebunesc de atatea ganduri si porniri.

  • Ma limitez in a te vedea. Desi, acum, cand stai atat de aproape…ar fi asa usor!

Am mintea facuta tandari si nu mai am nicio certitudine. Sunt obosita si mi-e dor de liniste.

O scuza banala si-un pic de curaj ne-au readus impreuna. Ne-au deschis curiozitatea de a vedea ce mai simtim… Esti uimita de ceea ce ai gasit? Eu nu ma mir ca timpul ne-a gasit cu (aproape) aceleasi sentimente. E ceva special la noi ce nu se va pierde.

Am intrat intr-un joc care avea sa ne dauneze iar… Sentimentele si-au spart lacatul si si-au refacut loc in inima. Chimia aia nebuna si-a facut si ea simtita prezenta. Dorul s-a linistit pe moment ca mai apoi, sa inunde cu intensitatea lui.Si am ramas cu grijile, cu dorinta de a nu ne instraina, cu sentimentele pe care nu am cum sa le stopez si, cel mai urat, cu incertitudine.

Incertitudinea, cred, doare cel mai tare. E o diferenta prea mare intre ce simteam, cand te aveam langa mine, si ce-mi scrii… Stiu, e usor sa scrii dar a fost de ajuns pentru a-mi crea nisipuri miscatoare.

De iubit, ma iubesti si cel mai probabil o vei face intotdeuna, dar nu mai stiu cat si cum.

De trait fara mine, poti! Dar nu stiu la ce intensitate…cat supravietuiesti si cat traiesti?

Mi-ai cerut de atatea ori „sa te las in pace” ….si raman la aceeasi concluzie. Nu pot! Imi ceri imposibilul! Nu-s capabila sa te uit si nici nu-mi pot ingropa sentimentele.

Mai tii minte motto-ul asta?

 Love that we cannot have is the one that lasts the longest, hurts the deepest and feels the strongest.

Tot aici am ramas. Iubirea noastra pare imposibila, dar e atat de puternica. Eu, cel putin, nu am ajuns sa pot nega… Si continui sa cred ca-s singura persoana care te va putea face fericita. (demonteaza-mi tu ideea?!)

Nu mai cred ca „i’ll find someone like you”….Nici macar nu mai vreau. Stiu sigur ca ce avem noi nu il vom gasi in alta parte.

De vrei, mai lasam timp sa treaca si…peste ani, ma vei gasi la fel, cu aceleasi simtiri, cu aceleasi pasiuni, cu aceeasi pofta de tine.

Doar nu ma lasa sa imbatranesc prea tare si sa-nnebunesc de dor.

Eu, stiu, ca te voi regasi la fel. La fel de „TU„, la fel de frumoasa si de a MEA !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s